Acest articol corespunde primului articol din Protocolul adiţional la CEDO:
`Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.`
Este vorba despre un drept fundamental comun tuturor constituţiilor naţionale. Acesta a fost consacrat în repetate rânduri în jurisprudenţa Curţii de Justiţie şi, în primul rând, prin hotărârea în cauza Hauer (din 13 decembrie 1979, Rec.1979, p. 3727). Redactarea a fost modernizată, dar, în conformitate cu articolul 52 alineatul (3), acest drept are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi cel garantat prin CEDO, iar restrângerile prevăzute de aceasta nu pot fi depăşite.
Protecţia proprietăţii intelectuale, care reprezintă unul dintre aspectele dreptului de proprietate, face obiectul unei menţiuni explicite la alineatul (2) datorită importanţei sale tot mai mari şi legislaţiei comunitare secundare. Proprietatea intelectuală cuprinde, pe lângă proprietatea literară şi artistică, drepturile de brevet şi de marcă, precum şi drepturile conexe. Garanţiile prevăzute la alineatul (1) se aplică în mod adecvat proprietăţii intelectuale.