Help us make the FRA website better for you!

Take part in a one-to-one session and help us improve the FRA website. It will take about 30 minutes of your time.

YES, I AM INTERESTED NO, I AM NOT INTERESTED

Romania / Constitutional Court / 2.493/271/2016

Constitutional referral raised by Alexandru Maghiar before the Romanian High Court of Cassation (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deciding body type
National Court/Tribunal
Deciding body
Romanian Constitutional Court
Type
Decision
Decision date
16/07/2020

Cairt um Chearta Bunúsacha an Aontais Eorpaigh

Title VI: Justice

Article 47 - Right to an effective remedy and to a fair trial

VIEW FULL CASE
  • Romania / Constitutional Court / 2.493/271/2016
    Key facts of the case:
    The case is about the procedure by which someone can challenge that length of proceedings before civil courts. Article 524 paragraph 3 of the Romanian Code on Civil Procedure states that an individual can contest the length of proceedings before the panel of judges entrusted with their case and the same panel of judges will decide on the complaint on length of proceedings. The Constitutional Court is asked to look into this provision and see whether it is in breach of the right to an effective remedy and to a fair trial. The main concern raised is that it may be unconstitutional that a panel of judges can decide on their own performance in respect of length of proceedings and that this may affect the effectiveness of the procedure and the impartiality of the judges.
     
    Key legal question raised by the Court:
    The Constitutional Court is asked to establish whether it is constitutional for a panel of judges to rule on complaints relating to their own conduct.
     
     
    Outcome of the case:
    As a result of the case the Constitutional Court ruled that Article 524 paragraph 3 of the Romanian Code on Civil Procedure is unconstitutional and hence no longer applicable.
     
     
  • Paragraphs referring to EU Charter

    31. Regarding the applicability of Art. 47 on the right to an effective remedy and to a fair trial as prescribed in the Charter of Fundamental Rights of the European Union, the Court, by Decision no. 216 of 9 April 2019, found that in the case law of the Court of Justice of the European Union, for example, the judgment of 22 December 2010 in Case C-279/09 - DEB Deutsche Energiehandels und Beratungsgesellschaft mbH v Bundesrepublik Deutschland, paragraph 35, established that, according to Art. 52 para. (3) of the Charter, insofar as it contains rights which correspond to those guaranteed by the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, their meaning and scope are the same as those provided for in this Convention. According to the explanation of this provision, the meaning and scope of the guaranteed rights are determined not only by the text of the Convention but also, in particular, by the case law of the European Court of Human Rights. Therefore, regarding the content of the right to an effective remedy and to a fair trial provided by Art. 47 of the Charter, the Luxembourg Court held in its judgment of 26 February 2013 in Case C-311/11 - Stefano Melloni v Ministry of Public Prosecutions, paragraph 50, that it corresponds to the content which the case law of the European Court of Human Rights recognises as guaranteed by Art. 6 paragraphs 1 and 3 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (see the judgments of the European Court of Human Rights of 14 June 2001, 1 March 2006 and 24 April 2012 in Medenica v. Switzerland, paragraphs 56-59, Sejdovic v. Italy, paragraphs 84, 86 and 98, and Haralampiev v. Bulgaria, paragraphs 32 and 33). Consequently, the Court finds that the provisions of Art. 47 of the Charter are also not upheld.

  • Paragraphs referring to EU Charter (original language)

    31. În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea, prin Decizia nr. 216 din 9 aprilie 2019, a constatat că în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, spre exemplu, Hotărârea din 22 decembrie 2010, pronunțată în Cauza C-279/09 - DEB Deutsche Energiehandels und Beratungsgesellschaft mbH împotriva Bundesrepublik Deutschland, paragraful 35, s-a statuat că,

    potrivit art. 52 alin. (3) din Cartă, în măsura în care aceasta conține drepturi ce corespund celor garantate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, înțelesul și întinderea lor sunt aceleași ca și cele prevăzute de această convenție. Potrivit explicației aferente acestei dispoziții, înțelesul și întinderea drepturilor garantate sunt stabilite nu numai prin textul Convenției, ci și, în special, prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Așadar, în ceea ce privește conținutul dreptului la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil prevăzut de art. 47 din Cartă, Curtea de la Luxemburg a reținut prin Hotărârea din 26 februarie 2013, pronunțată în Cauza C-311/11 - Stefano Melloni împotriva Ministerio Fiscal, paragraful 50, că acesta corespunde conținutului pe care jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului îl recunoaște drepturilor garantate de art. 6 paragrafele 1 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea hotărârile Curții Europene a Dreptului Omului din 14 iunie 2001, 1 martie 2006 și 24 aprilie 2012, pronunțate în cauzele Medenica împotriva Elveției, paragrafele 56-59, Sejdovic împotriva Italiei, paragrafele 84, 86 și 98, și Haralampiev împotriva Bulgariei, paragrafele 32 și 33). În consecință, Curtea constată că nu sunt respectate nici prevederile art. 47 din Cartă.